Mă poți ierta vreodată? Recenzie de film: Urmărește-l pentru Melissa McCarthy și Richard E Grant
Melissa McCarthy se pierde în rolul unei femei care aruncă o pisică mai multă dragoste decât oricui, inclusiv ea însăși. Dar Richard E Grant este uimitor, mai ales într-una dintre ultimele sale fotografii, care se simte ca un adevărat rămas bun.
Evaluare:3.5din5
Mă poți ierta vreodată? Recenzie de film: Melissa McCarthy și Marielle Heller rămân fidele Israelului, înfățișând-o pe regretata scriitoare așa cum este.
Mă poți ierta vreodată? regizor: Marielle Heller
Mă poți ierta vreodată? Distribuția filmului: Melissa McCarthy, Richard E Grant, Dolly Wells
Mă poți ierta vreodată? rating film: 3,5 stele
La trei luni după ce McCarthy a primit o nominalizare la Oscar pentru rolul ei de falsificator de scrisori literare, Can You Ever Forgive Me? a ajuns pe ecranele indiene. Adevăratul Lee Israel nu ar fi fost surprins de acest entuziasm aparent scăzut. După cum arată filmul, unul dintre motivele pentru care cariera de scriitoare a lui Israel a declinat este personalitatea ei. Este considerată prea nepoliticos, prea neplăcut, prea neatrăgător îmbrăcat și prea disprețuitor față de publicitate pentru a fi vândute cărțile ei. Văzându-l pe un Tom Clancy strălucitor, cu un avans de 3 milioane de dolari și un grup de fani amabil în jurul lui, la o petrecere, Israel glumește că tânjește după încrederea unui bărbat alb mediocru.
Editorul Israelului este atât de direct încât îi spune că poate fi o... gaură odată ce are succes. Până atunci, trebuie măcar să joace frumos.
McCarthy și Heller rămân fideli Israelului, înfățișând-o pe regretata scriitoare așa cum este ea, cu părul șoricel fără scuze, haine neîngrijite, casă murdară, limbaj urât și convingerea că ea este cu adevărat, cu adevărat mai bună singură. Și totuși, Israelul se deschide aproape instantaneu când, ignorând toate acestea, Jack (Grant), un bărbat evident gay cu un trecut dubios și un prezent plin de culoare, intră în vals în viața ei. Filmul este mai puțin clar despre sexualitatea Israelului, tachinandu-l cu un Wells foarte bun și la fel de timor, care o interpretează pe Anna.
Nevoia disperată de bani este cea care îl determină pe Israel să încerce să falsifice scrisori ale unor scriitori și actori celebri și să le vândă librăriilor, care le vând și pasionaților. Faptul că nimeni nu are îndoieli de unde apar aceste scrisori este surprinzător. Dar ceea ce este mai nesatisfăcător este eșecul filmului de a se conecta cu Israelul la un nivel mai profund al unui scriitor care a fost forțat să pretindă că este altcineva. În timp ce Israel insistă că își vede falsurile ca pe niște opere de artă, cu ea captând vocea persoanei care pretinde că este, este greu de crezut că nu a durut.
McCarthy se pierde în rolul unei femei care aruncă o pisică mai multă dragoste decât oricine, inclusiv ea însăși. Dar Grant este cel care este uimitor, mai ales într-una dintre ultimele sale fotografii, care se simte ca un adevărat rămas-bun.
